Rayman Origins Review: farmecul de altădată

| 10.05.2012
Rayman Origins Review: farmecul de altădată

Nu ştiu câţi dintre cititorii noştri au prins perioada jocurilor clasice din prima parte a anilor ’90. În acele vremuri, first person shooterele abia se năşteau, iar piaţa era dominată de titlurile de aventură point and click sau jocurile arcade, în special cele jump and run (astăzi numite platformere). Una dintre cele mai importante astfel de apariţii a fost Rayman, primul succes de proporţii pentru Ubisoft, joc ce a propulsat compania franceză în rândurile celor mai importanţi publisheri din industrie.

Realizat de studioul Ubisoft Montpellier, simpaticul Rayman s-a impus graţie mecanicilor de joc simple, dar extrem de funcţionale, precum şi datorită stilului grafic abordat, cu peisaje si personaje bidimensionale, desenate de mână.

Rayman Origins

Ulterior, designer-ul Michel Ancel şi echipa sa au făcut trecerea către 3D, Rayman 2: The Great Escape şi Rayman 3: Hoodlum Havoc cimentând poziţia de personaj-mascotă a Ubisoft-ului pe care Rayman o câştigase. Odată cu apariţia pe piaţă a consolei Nintendo Wii, Rayman a predat această ştafetă iepuroilor nebuni, făcându-şi ultima apariţie notabilă în Rayman: Raving Rabbids.

Şi tocmai atunci când nimeni nu mai dădea nicio şansă „eroului decăzut”, jocurile din seria Rabbids bucurându-se de un succes nebun fără aportul lui Rayman, Ancel şi studioul din Montpellier a realizat imposibilul: lansarea lui Rayman Origins. Astfel, după o pauză de aproape zece ani de zile, Rayman revine la conceptele care au făcut din primul titlu al seriei un clasic al genului.

Rayman Origins

Aşadar, noul Rayman Origins nu numai că este un platformer în adevăratul sens al cuvântului, dar şi beneficiază de o grafică absolut superbă, în întregime desenată de mână, întorcându-se la perspectiva clasică 2D. Mai mult, pentru a aduce conceptele de joc la zi, Rayman Origins a primit şi suport pentru multiplayer-ul cooperativ, până la patru jucători putând colabora pentru a duce la bun sfârşit jocul.

Campania este structurată sub forma mai multor „lumi de joc”, fiecare dintre acestea bucurându-se de propriile tipuri de inamici, boşi sau decoruri. Aceste lumi, la rândul lor, sunt divizate în mai multe niveluri, fiecare cu particularităţile sale: în unele Rayman şi prietenii săi trebuie să fie atenţi la schimbările de relief cauzate de cutremure, în altele poţi străpunge adâncurile oceanului, nelipsind nici sesiunile de zbor „la bordul” neînfricaţilor ţânţari.

Rayman Origins

Fiecare dintre aceste lumi va fi vizitată pe parcursul a două seturi diferite de niveluri. În primele dintre acestea, obiectivul este eliberarea unor zâne, care, odată libere, îi vor atribui lui Rayman diferite puteri suplimentare: posibilitatea de a fugi pe pereţi, de a înota, de a-şi schimba dimensiunile etc. Cu ajutorul acestor noi abilităţi, pot fi abordate nivelurile din cel de-al doilea set, unde Rayman va fi nevoit să lupte împotriva unor boşi imenşi.

În ciuda aparentei simplităţi, Rayman Origins oferă foarte multe ore de gameplay, nivelul de dificultate crescând văzând cu ochii pe întreg parcursul jocului. Nivelurile avansate pot deveni astfel frustrante, anumite secţiuni necesitând multiple încercari pentru a putea fi completate cu succes. Totusi, jocul nu „trişează” niciodată, existând mereu rutine sau rute ce trebuie memorate pentru a putea trece de aceste puncte sensibile.

Rayman Origins

Foarte mult ajută şi controlul impecabil, care rareori ne-a dat bătăi de cap pe parcursul jocului, dar şi posibilitatea de a aborda întregul joc alături de până la trei prieteni. Spre exemplu, am dus la bun sfârşit jocul în doi jucători, preferând modul cooperativ pe întreaga durată a campaniei. Doar aşa puteţi accesa anumite zone secrete, mult mai facil de parcurs în mai mulţi jucători. Din păcate, multiplayer-ul este doar local (pe acelaşi sistem), Rayman Origins neavând implementată o componentă online.

În premieră, distribuitorul oficial şi publisher-ul Ubisoft au fost îndeajuns de amabili pentru a ne oferi spre testare nu mai puţin de trei variante ale lui Rayman Origins: ediţia de PlayStation 3, cea pentru PC şi, nu în ultimul rând, cea dedicată consolei portabile PlayStation Vita. Trebuie notat faptul că, din punctul de vedere al lumilor şi nivelelor ce trebuie parcurse, toate cele trei versiuni sunt absolut identice, diferenţele dintre acestea fiind de altă natură.

Rayman Origins

Ediţiile de PlayStation 3 şi PC sunt cele mai asemănătoare, diferenţa fiind făcută de metodele de control multiple ce pot fi folosite pe PC (tastatura sau gamepad, cu posibilitatea ca mai mulţi jucători să opteze pentru controlul pe aceeaşi tastatură!) şi de suportul pentru trofeele PSN oferit de versiunea de PS3. În rest, tot ce am menţionat mai sus este valabil atât pentru varianta de PC a jocului, cât şi pentru cea dedicată PS3/Xbox 360.

Diferenţele mari apar abia în cadrul ediţiei pentru PlayStation Vita, unde au fost adăugate o serie de facilităţi bazate pe ecranul tactil al consolei. Este vorba despre posibilitatea de a culege obiectele de pe ecran doar prin simpla atingere a acestora pe touchscreen şi despre abilitatea de a face zoom prin intermediul metodei „pinch to zoom” (folosită mai ales pe smartphones sau tablete). Din păcate, versiunii de PlayStation Vita îi lipseşte orice urmă de multiplayer cooperativ, acesta fiind însă înlocuit de curse contra timp.

Rayman Origins

Îmbucurător este că toate cele trei versiuni ale jocului se bucură de acelaşi nivel de detaliu grafic, absolut impresionant având în vedere că Rayman Origins este un joc complet bidimensional. Această abordare, deşi departe de a fi originală, se dovedeşte a fi o veritabilă pată de culoare într-un peisaj dominat deranjant de mult de fuga după zeci de mii de poligoane, shadere avansate, efecte DirectX 11 etc.

Aşadar, indiferent de platforma pe care o veţi alege, Rayman Origins rămâne un joc de excepţie, un platformer aproape perfect, care ne reaminteşte că, pe vremuri, jocurile parcă aveau mult mai mult farmec decât au în ziua de azi.

Rayman Origins

Părţi pozitive
  • gameplay clasic
  • grafică superbă
  • coloana sonoră de excepţie
  • campanie lungă şi variată
  • posibilităţi de control adecvate
  • multiplayer cooperativ reuşit
Părţi negative
  • nivel de dificultate un pic prea ridicat spre sfârşit
  • fără multiplayer în versiunea pentru PS Vita
  • până la urmă, se termină